Nu crezi că se poate desena şi cu scrum?

Etichetă: Ozana Mureşan

o cicatrice. din dragoste

tumblr_mbmbhgqFaS1qbloa9o1_500[1]

îmi voi tatua o cicatrice, dar nu în suflet,
cum se obişnuieşte,
ci acolo, deasupra antebraţului,
unde mi-ai lăsat-o, înainte să pleci.

e ultima mea amintire ce mă leagă de tine,
ce-ţi păstrează memoria vie.
din păcate,
respiraţia şi bătăile inimii au dispărut deja din urechile mele.

e singura mea cicatrice făcută din dragoste.

iar pentru asta, nu pot decât să-ţi…mulţumesc.

(titlu: Ozana M.)

nu există. şi nu va exista.

1475825_810905402260362_966118730_n

– Îmi aduc aminte. Eram în Londra. Făcusem poza, unui cuplu fericit, cel puţin aşa părea. Şi poza era frumuşică. Şi i-am întrebat, dacă vor să vadă poza, eventual să le-o trimit.
– şi?
– Erau amanţi. Pentru ei nu existau poze. Şi era bine să nu existe.

(fotografie, Ozana Mureşan)

l’heure bleue

tumblr_motswpLLYp1qczwklo1_500[1]

(Xanthippe Tsalimi, Endless, 2010)

– Obosesc când aud oameni cum recită… Şi recită din poezii. Aşa ca un roboţel. Îmi plac oamenii cărora nu le e teamă sa spună ce simt… Atunci când citesc o poezie. Şi s-o simtă.
Ştiai căla teatru, uneori…Se mai întamplă ca actorii să uite replicile?
– cred că des
– Şi nu, nu vorbim de filme acum.
– filmele…filmele sunt montate. ele n-au greşeli
– Exact. Teatrul e ceva viu şi imperfect. Vibrează.Te face să trăieşti. Pentru că se întamplă prin cineva care deja trăieşte „poezia”.
Şi poeziile sunt minunate.
– aşa e.
– Era la un moment dat, la L’atelier  recitare de poezie…
– continuă
– Nici nu mai tin minte poezia pe care o recitase tipul respectiv, dar nu o să uit veci cum a spus „şi atunci…”
şi a făcut o pauză de 3 minute. Era linişte deplină.
Nimeni nu mişca nimic. Jur!
Şi după aceea a zis „am să mor.”
Toată lumea s-a ridicat în picioare.