Nu crezi că se poate desena şi cu scrum?

Etichetă: Halewicz

viduus

tumblr_nptnmqled41uxrhico1_540

K

tu crezi că fiecare suflet
are o galaxie
sau cel puțin ceva
ce pulsează
viu,
dureros,
palpabil.

dar când te uiți la mine,
tu crezi că…
tu crezi că sunt gol.
că nu există nimic,
absolut, nimic nimic
care să bată,
să se lupte în mine.

tu crezi că dacă ar exista în fiecare om
un piedestal de marmură, unde ar fi atașat
precum Palantir-ul din Minas Tirith,
un suflet,
al meu ar lipsi cu desăvârșire,
doar pentru că, tu crezi că atunci când te uiți la mine
te uiți în abis.

draga mea,
îmi voi aprinde din nou o țigaretă
și voi trage din ea cu nesaț,
dar nu știu cum să îți spun,
că … nu e chiar așa.

aș merge pentru tine până în inima iadului,
și pe Scaraoschi însuși l-aș provoca,
doar ca să te pot recupera.
aș fi Dante pentru tine
și mi-aș vinde și ultima fărâmă de suflet;

dar, dacă tu încă crezi că nu sunt nimic altceva
decât o gaură neagră ce absoarbe alte suflete…
voi stinge acest drog,
și îți voi spune atât:

nu crezi că se poate desena și cu scrum?

H

(titlu: Pebbles cea nemuritoare)

Ode to drinks, lovers & paradise

pizap.com14249888679291

– a Bukowski reinterpretation –

Oh, my dear Jager,
I’m mentally making love
to your taste
spicy, spicy,
threatening taste.

But, alas I’m dreaming
about you
touching my lips
like no lover can do.

Oh, my beloved Redd’s
how I wish you were
naked
strolling in front
of
the curtained window
so our
neighbors could only see
our shapes
combining
the same way
your lips touch the cigarette.

Oh how I wish
I could
drink you…
how I wish
you weren’t…

Poison.
And so far away.

(thank you, my dear Ștefania E. C. for being a muse)

(photo (c) to their rightful owners. do not know the names, unfortunately)

5

tumblr_nfo8ovslhT1sk2ctzo1_1280

trage perdeaua, nu te sfii.
poţi să o şi smulgi, căci prea puţin îmi pasă.
cuibăreşte-te în braţele mele.
hai să ne prefacem că ultimele luni nu s-au întâmplat;
hai să dormim şi să ne întoarcem

atunci

când totul era simplu.
când noi încă eram doi,
doi, amândoi.
când nimic nu era atât de dureros,
nici amintirile, nici cicatricile,
nici nopţile fără ecou.

nu îmi vorbi.
sunetele articulate nu au niciun scop.
doar strânge-mă tare,
tare, tare, tare.

(şi nu-mi mai da drumul)

şi, propun,
de astă dată,
în loc să ne pierdem printre ruine şi străzi şi oameni care ne confundă,
să ne pierdem …
fiecare în gândurile celuilalt;
şi să ne explorăm fiecare inadvertenţă,
iar pentru fiecare colţ obscur
să desenăm o hartă…

ca să nu ne mai pierdem niciodată cum ne-am pierdut acum.