Nu crezi că se poate desena şi cu scrum?

Etichetă: el

viduus

tumblr_nptnmqled41uxrhico1_540

K

tu crezi că fiecare suflet
are o galaxie
sau cel puțin ceva
ce pulsează
viu,
dureros,
palpabil.

dar când te uiți la mine,
tu crezi că…
tu crezi că sunt gol.
că nu există nimic,
absolut, nimic nimic
care să bată,
să se lupte în mine.

tu crezi că dacă ar exista în fiecare om
un piedestal de marmură, unde ar fi atașat
precum Palantir-ul din Minas Tirith,
un suflet,
al meu ar lipsi cu desăvârșire,
doar pentru că, tu crezi că atunci când te uiți la mine
te uiți în abis.

draga mea,
îmi voi aprinde din nou o țigaretă
și voi trage din ea cu nesaț,
dar nu știu cum să îți spun,
că … nu e chiar așa.

aș merge pentru tine până în inima iadului,
și pe Scaraoschi însuși l-aș provoca,
doar ca să te pot recupera.
aș fi Dante pentru tine
și mi-aș vinde și ultima fărâmă de suflet;

dar, dacă tu încă crezi că nu sunt nimic altceva
decât o gaură neagră ce absoarbe alte suflete…
voi stinge acest drog,
și îți voi spune atât:

nu crezi că se poate desena și cu scrum?

H

(titlu: Pebbles cea nemuritoare)

3

tumblr_n2sad03Cky1ssl8d5o1_500

 

dragă H.,

încă îmi este dor de tine.
dar nu-i nicio problemă. și știi de ce?

pentru că îmi va trece. într-o zi.

poate că va fi 19 august 2015 sau chiar 19 septembrie 2014, sau octombrie sau noiembrie sau ce lună vrei tu. nu contează. nu va fi o zi atât de specială, în care se vor alinia planetele sau nu vor mai fi oameni care vor muri de foame. nu…va fi o zi ordinară, ca oricare alta.

poate fi luni sau joi sau sâmbătă.

și știi cum îmi voi da seama că nu îmi e dor de tine?

pentru prima oară, când voi deschide ochii, nu mă voi uita cu o privire goală la telefonul meu, în speranța că voi avea un apel sau un mesaj de la tine. neh. mă voi uita doar să văd cât e ceasul. și atât.

iar dacă îmi voi aminti de tine în ziua aia, îți voi lăsa 3 țigarete. în cutia poștală, într-un plic în fața ușii sau ți le voi înmâna personal. sau…poate le voi trimite prin e-mail. voi găsi eu o soluție cum.

până atunci…voi continua să-ți duc dorul. dar ceva îmi spune, că nu pentru mult timp.

 
deloc a ta,
A von K

 

nu crezi că se poate desena și cu scrum?

tumblr_n61bdyK5Yx1rwtk9uo1_500

 

 

Kait,

îmi tot spui că ar trebui să învăț să trăiesc fără tine. să îmi manevrez mâinile fără sforile unui păpușar, să respir fără aparatele care sunt conectate la o priză, la curent, la ceva mai real și palpabil decât ce avem noi acum. dar tu? tu ce faci? tu ce simți? tu poți?

îmi rostești vreodată numele în întuneric?

împărțim același cer și suntem făcuți din aceași materie intergalactică, dar niciodată nu te-am simțit mai diferită de mine. te văd așa, mândră și infaibilă, inexpugnabilă ca o cetate, ca un Helm’s Deep fără scurgeri. stai dreaptă și falnică, dar părul tot îți alunecă în față. ai privirea unui om înfrânt în general, dar când mă vezi, se metamorofzează. dar nu ca și Kafka, nu…

îmi scrii vreodată scrisori fără adresă și fără nume pe care le arunci într-o cutie?

ce e sufletul, mă întreb uneori, la 4 dimineața, când îmi aprind o țigară. soarele nu se deșteaptă încă, și nici tramvaiele nu circulă. așa că îmi imaginez că nu dormi. că stai trează, undeva, undeva în lumea asta. că citești sau visezi cu ochii deschiși. că asculți muzică sau că-ți îmbrățișezi labradorul. că plângi în paginile unei cărți necitite până la final. că-ți dorești să fii altfel.

cum poți să uiți pe cineva care înseamnă totul pentru tine?

mi-am promis că te iau de mână și te târăsc pe malul Sulinei, între mare și Dunăre. că te trântesc pe plajă și te oblig să-mi spui de ce ți-ai downloadat 7 cărți ale lui Asimov când le poți împrumuta. o să te întreb de ce citești despre vinuri când tu nu bei. și de ce visezi fără să faci ceva?

îți mai crăpi pielea?

mai bine ai crăpa lemne sau ai rupe pagini nescrise. sau scrisori necitite. sau mai bine ai rupe fotografii și gânduri. imaginează-ți asta: tu. gândurile tale. care sunt. sfâșâiate.

take me somewhere nice.

hai să o lăsăm moartă. viața este ce este, un amalgam continuu de jeguri și mucuri de țigară. iar uneori fumul mai iasă din ele. totul este o pâclă groasă, metamorfozată într-un praf fin, care în loc să se așeze pe mobilă, se așează pe suflet. dacă există.

nu crezi că se poate desena și cu scrum?

ușa îți e deschisă. alegerea e a ta. nu există pilula roșie sau albastră, ci doar o singură cale, iar tu o știi cel mai bine. mai bine decât oricare prieten în sânul căruia îți cauți liniștea. mai bine decât oricare rânduri. pune mâna și futu-i dumnezeul ei de viață, fă-o.

să nu mă uiți.

dar să mă ierți. și să îmbrățișezi Labradorul din partea mea. știe că-l iubesc mai mult decât țigările.

nu, nu-mi scrie.
sfâșâie-o după ce o citești. doar o dată, Kait. o singură dată. nu analiza prea mult. n-are sens. nu.are.

Halewicz