Nu crezi că se poate desena şi cu scrum?

Etichetă: din nou el

cândva: nici aici, nici acolo

tumblr_mnbf7wHeDP1rt7onuo1_500[1]

într-o bună zi,
firele de păr din cadă nu vor mai sta
lipite,
iar urmele de machiaj
nu vor mai trebui fi spălate.

cuierul va fi gol,
nicio geacă neagră
nu va mai trebui aranjată,
dar praful se va depune
în straturi groase…

tastele laptop-ului nu vor mai răsuna,
în miez de noapte.
suspine înnăbuşite într-o pernă,
asupra unei cărţi
sau a unui episod ratat,
se vor stinge.

într-o bună zi,
perechile de converse nu vor mai
fi în centrul casei,
iar ceara de la lumănări
nu va mai trebui să fie decojită.

iar într-o zi,
nu va mai mirosi a cafea
şi castraveţi muraţi.
iar chiuveta va fi goală,
ştearsă impecabil.

într-o bună zi,
eu nu voi mai fi.
aici, acolo, sau oriunde
ai crede tu.

într-o bună zi,
telefonul nu-ţi va mai suna.
în altă zi,
nu va mai avea cine să-ţi numere fulgii de nea
sau frunzele din parc.

într-o bună zi,
pământul va uita atingerea
degetelor mele,
iar aerul îmi va împărtăşi secretele.
în acea zi,
nu mă vei găsi în Atelier,
şezând la masa noastră.

nu mă vei găsi în tot Clujul.
într-o bună zi…

Poem fără nume

 „I loved you
like a man loves a woman he never touches, only
writes to, keeps little photographs of. I would have
loved you more if I had sat in a small room rolling a
cigarette (…) ”
Charles Bukowski, An Almost Made Up Poem

Uneori calc prin beţiile ploii.
Calc apăsat, ca să-mi ştie durerea
să înţeleagă că iubesc pe cineva
pe care am
şi totuşi nu.

E meloman
îndrăgostit de propria lui acustică.
Iubeşte frumosul
şi bea cafea singur, citind.
Niciodată nu scrie,
el nu are nevoie de aşa ceva.
Nu-mi scrie niciodată scrisori,
îmi adreseză zâmbete subtile de la masa alăturată.

E insomniac.
Vizitează Insomnia Café şi fumează
precum un boem.
Zâmbeşte cinic, şi dă pagina.

Are geacă de piele
şi cămaşă în dungi verticale,
albastre şi mov.
Bocanci curaţi, proaspăt lustruiţi
şi totuşi vintage.

Îl iubesc,
şi el ştie.
Dar e un boem înfocat,
un mizantrop nedeclarat,
care nu-mi adresează niciun cuvânt,
ci doar priviri verzi.

Iar eu stau,
vis-a-vis, la masa cu pian,
şi-i adresez cuvinte ce nu le va citi.
nu fumez, nu citesc, ci doar învârt un condei între degete.
scrumează,
cu mâna stângă –
şi întoarce pagina.

(Titlu inspirat de Iunia. mulţumesc)