Nu crezi că se poate desena şi cu scrum?

Etichetă: cicatrici

5

tumblr_nfo8ovslhT1sk2ctzo1_1280

trage perdeaua, nu te sfii.
poţi să o şi smulgi, căci prea puţin îmi pasă.
cuibăreşte-te în braţele mele.
hai să ne prefacem că ultimele luni nu s-au întâmplat;
hai să dormim şi să ne întoarcem

atunci

când totul era simplu.
când noi încă eram doi,
doi, amândoi.
când nimic nu era atât de dureros,
nici amintirile, nici cicatricile,
nici nopţile fără ecou.

nu îmi vorbi.
sunetele articulate nu au niciun scop.
doar strânge-mă tare,
tare, tare, tare.

(şi nu-mi mai da drumul)

şi, propun,
de astă dată,
în loc să ne pierdem printre ruine şi străzi şi oameni care ne confundă,
să ne pierdem …
fiecare în gândurile celuilalt;
şi să ne explorăm fiecare inadvertenţă,
iar pentru fiecare colţ obscur
să desenăm o hartă…

ca să nu ne mai pierdem niciodată cum ne-am pierdut acum.

șapte moduri de a renaște (sau nu)

this

 

citisem undeva, în fugă,
că în 7 ani, corpul se regenerează complet;
cât de minunat va fi,
să știu că vor exista din nou fragmente din pielea mea,
pe care tu nu le-ai atins.
că vor exista gânduri,
pe care tu nu le știi
și vise de care nu ai auzit.
dar totodată, am realizat,
că după acei 7 ani,
nu te voi mai recunoaște nici pe tine. nu complet, cel puțin.

știi care parte a pielii tale nu-mi va uita niciodată amprentele ?
palma dreaptă și întâlnirea dintre ulna, radius și humerus, în partea opusă.
și mereu, mereu, mereu, constelațiile.

nu-i așa că vei încerca să le îndepărtezi?

o cicatrice. din dragoste

tumblr_mbmbhgqFaS1qbloa9o1_500[1]

îmi voi tatua o cicatrice, dar nu în suflet,
cum se obişnuieşte,
ci acolo, deasupra antebraţului,
unde mi-ai lăsat-o, înainte să pleci.

e ultima mea amintire ce mă leagă de tine,
ce-ţi păstrează memoria vie.
din păcate,
respiraţia şi bătăile inimii au dispărut deja din urechile mele.

e singura mea cicatrice făcută din dragoste.

iar pentru asta, nu pot decât să-ţi…mulţumesc.

(titlu: Ozana M.)