sper să te-neci și să crăpi

de L'Arylequine

am știut mereu că noi suntem la fel –
am mai avut dubii, uneori, dar –
știam. simțeam.

recent mi s-a confirmat
că tu ești eu
(fără reziliență, fără mecanisme)
fără furie
(și factori protectivi).

de asta am încercat să te salvez.
de asta ți-am peticit sufletul,
(ți-am căutat loc de muncă
ți-am susținut pasiunea
și finanțat viciile)
pentru că speram că la un moment dat
o să vezi
o să înțelegi
(și o să ne fie bine).

dar nu a fost să fie.
mi-ai luat tot –
inima, sufletul, voința, visele, banii
(și chiar și plăcerea).
ți-ai bătăt joc,
m-ai umilit
m-ai frânt.

m-ai făcut să cred că sunt greu de iubit.
m-ai făcut să mă îndoiesc de mine, intuiție, alți oameni.
am simțit că înnebunesc-
că îmi pierd mințile, rațiunea.

toată ironia zace în faptul că îți perpetuez comportamentul.
încă nu cred că merit ceea ce am, că o să fiu din nou rănită.
încă îți aud vocea în cap
și uneori îți simt și atingerea
(uneori te și văd și pun mâna pe ce pot
ca să te alung).

uneori îmi amintesc noaptea aceea-
când mi-ai luat tot.
când m-ai rupt, m-ai distrus, m-ai fărămițat.
te-ai asigurat că nu o să mă poată iubi nimeni.
pentru că știi ce bestie zace în mine –
aceeași care e și în tine.

noi suntem, într-adevăr, la fel,
DAR.

sunt mai bună, mai blândă, mai frumoasă, mai inteligentă, mai apreciată, și mai înțelegătoare decât tine.

mereu am fost deasupra ta.
mereu asta te-a futut de-amiaz.
și să știi că uneori chiar te urăsc din tot sufletul –
și îți doresc să mori de boli cronice
și să suferi.

dar am decis că de azi nu te mai las să câștigi.

nu te mai las să-mi controlezi relațiile,
reacțiile
și nu te mai las să fii în mintea mea,
unde ai intrat cu bocancii jegoși,
acum 11 ani.

te reneg, te expulzez, te elimin.
de azi nu ești decât un motiv pentru care mi-am finisat radarul.
de azi nu mai exiști
ca entitate, ca ființă, ca om.

oricât de tare mă doare să tai ceva din mine,
îmi aduc aminte că și furunculul de la cot,
tot parte din mine a fost.
însă, nu era decât o boală, un streptococ
și asta ești și tu:

o bacterie, o lipitoare, un coșmar, un miros neplăcut, o greșeală

nu te mai las să mă transformi în tine.
doar pentru că ne bem cafeaua la fel,
eu nu sunt tu
și tu nu ești eu.

nu te mai las să mă sabotezi
din nou și din nou și din nou.
nu te las să mă omori
să mă distrugi
să mă umilești.

de azi s-a terminat.
nu te mai las.
gata,
hai sictir și pa.