21 grame

de Arry

tumblr_n35v42VxUm1qes8gso1_1280

 

– unde e sufletul tău, Oh, Zâno? unde l-ai pierdut?
în ce oraş, pe ce stradă, în chipul cărui necunoscut?
l-ai înnecat în aburii unui pahar de vin roşu, fiert?
sau demidulce sau sec?

– nu l-am pierdut. l-am ascuns.

– unde?
unde l-ai abandonat?

– e un blocaj –
blestemul celor care se perind prin lume,
de la un suflet
la altul.

– să găsim sufletele atunci, să le smulgem să le…
rupem.

într-un final, după îndelungi gânduri pierdute, îmi spune:

– sufletul nu se pierde, eu aşa cred. aşa am ştiut din totdeauna şi nu vreau să mă îndoiesc. mi-l mai asund. dar nu de mine, ci de alţii că mi-l…că mi-l vor lua. şi uneori mi se mai întâmplă să îl ascund şi de mine. şi atunci, ştiu doar că trebuie să aştept să i se facă sufletului dor de mine…şi să mă caute.

– 21 de grame care te caută?

– crezi că doar noi ne căutăm sufetele?
de ce nu ne-ar căuta şi ele pe noi?

– pentru că le rătăcim în locuri neştiute …
nici măcar de noi?
şi pentru că…
nu toţi cei care se pierd vor…să fie găsiţi?

Reclame