Nu crezi că se poate desena şi cu scrum?

Luna: septembrie, 2013

l’heure bleue

tumblr_motswpLLYp1qczwklo1_500[1]

(Xanthippe Tsalimi, Endless, 2010)

– Obosesc când aud oameni cum recită… Şi recită din poezii. Aşa ca un roboţel. Îmi plac oamenii cărora nu le e teamă sa spună ce simt… Atunci când citesc o poezie. Şi s-o simtă.
Ştiai căla teatru, uneori…Se mai întamplă ca actorii să uite replicile?
– cred că des
– Şi nu, nu vorbim de filme acum.
– filmele…filmele sunt montate. ele n-au greşeli
– Exact. Teatrul e ceva viu şi imperfect. Vibrează.Te face să trăieşti. Pentru că se întamplă prin cineva care deja trăieşte „poezia”.
Şi poeziile sunt minunate.
– aşa e.
– Era la un moment dat, la L’atelier  recitare de poezie…
– continuă
– Nici nu mai tin minte poezia pe care o recitase tipul respectiv, dar nu o să uit veci cum a spus „şi atunci…”
şi a făcut o pauză de 3 minute. Era linişte deplină.
Nimeni nu mişca nimic. Jur!
Şi după aceea a zis „am să mor.”
Toată lumea s-a ridicat în picioare.

deci 20

tumblr_msmd9y1EyY1sooqfjo1_500[1]
o fotografie care se estompează pe an ce trece,
într-o ramă care practic se îngălbeneşte.
cascade de fum
şi analize mult prea profunde şi mult prea…
multe.
stropi de vin
şi litrii de bere,
închin cu voi toţi,
şi zic „ia să luăm înc-o bere”.
şi să uităm
pentru o zi,
că nu suntem nimic altceva
decât.
muritori de rând.

deci 20.

huliganism, am zis!
să spargem, să rupem, să ne revoltăm
căci portretele se estompează
iar timpul, timpul trece,
fără să facă o pauză.
cascade de fum,
litrii de alcool
şi nenumărate bâte
şi paie;
huliganism, am zis!
căci 20 de ani…
am tăcut, am dres, n-am făcut…

deci 20?
ar fi timpul să ne trezim.
ACUM.