Mesagerul

de Arry

Lupta

Gavril Sabadâş

Cortina se deschide-n drum,
Cu zeci de ochi ce mă privesc,
Şi mă izbesc de-un zid de fum
Ce-mi spune să nu mai iubesc…

Şi gânduri negre îi animă
Ce le aruncă-n spaţiul gol
Şi-un singur ochi, văzut ca sol,
De-a pururi verde… în inimă…

Iubeşte-un fals profet de clasă,
Cu ochii albi de supărare,
Stârneşte-un viu protest în masă
Ce, vai!, nu are cumpătare.

Mă-nchin în gând, oftând uşor
De vârsta tâmp-a ochilor
Ce vor cu ei să mă măsor,
Fără să ies biruitor.

El, ochiul, singur mă doreşte
Şi-n faţa lor el mă păzeşte,
Şi, iubitor fiind, îmi face vânt
Să nu mai fiu din nou înfrânt.

Îmi dă forţă, har şi viaţă
Printre ochii albi de ceaţă.
Îl simt vioi, cald şi divin
În secundele… ce nu mai vin.

Cortina cade-n drumul greu
Şi ochii, zeci, se închid în ceas…
Profetul fals rămân mereu…
În ochii ce au mai… rămas.

notă: textul aparţine stimatului profesor Gavril Sabadâş, care mi-a dat permisiunea de a publica acest text.

Reclame