Nu crezi că se poate desena şi cu scrum?

Trage-mă în piept.

Ştiu că nu mă mai iubeşti;
e în regulă, văd de la distanţă.

Ştiu că mă ţii de mână, doar ca să nu mă absoarbă întunericul.
E în regulă.
Ne înţelegem noi doi.

Poţi să-mi dai drumul,
şi să mai tragi în piept un fum.
Unul amar pentru moarte,
şi unul dulce, pentru noapte.

Nu vrei?
atunci prefă-mă în scrum,
şi trage-mă cu nesaţ.
În piept.
Te voi proteja de altceva.

De alte boli,
de alte gânduri.
Voi fi mereu, acolo.

copil nostalgic; lipit de umbre.

 

unde mergi, după ce vizitezi librăria?
unde te ascunzi, ce priveşti cu ochii tăi curioşi?

mă piteam când eram mică.
mama credea că mă dizolv în apă;
toată lumea răscolea după mine.
nu eram de găsit.

nu eşti nimic altceva decât un copil lipit de umbre.
nostalgică după o altă viaţă.
după o linişte dintr-o altă lume.

îţi place zgomotul?
clădiri mari, oameni ce umblă. şobolani.
zgomotul e acelaşi, de când s-a inventat;
s-au adăugat pe parcurs sunete din era asta.

unde mergi după ce vizitezi librăria?
nicăieri, mă pitesc. după un colţ, într-un con tenebros.
nostalgia ta de copil lipit de umbre…
ce aştepţi?

nemurire.