Nu crezi că se poate desena şi cu scrum?

Luna: august, 2012

colţuri rotunde?

H.,

Cine naiba sunt? Mintea mi se duce pe râpă. Vreau să mă uit sub pat şi să te văd. Să văd că ieşi de acolo, te aşezi lângă mine şi mă ajuţi să fiu cineva. Să mă regăsesc. Mă simt atât de pierdută. Pierdută în toate colţurile din lumea asta…dacă are ea colţuri…are lumea asta colţuri?

N.

se va sfârşi el vreodată?

– Uite-l cum se intinde în faţa noastră: atât de pustiu, de calm, de primitor. Prinde-mă de mână şi haide să-l urmăm. Să vedem, unde ne va duce. Să vedem, dacă se va sfârşi vreodată.
– Şi dacă nu se sfârşeşte?
– Atunci, vom vedea. Vom încerca să devenim cineva. Ne vom strânge degetele deja împreunate şi vom rămâne împreună pentru totdeauna. Şi nu ne vom părăsi şi nici dezamăgi, vreodată.

mi-o-zo-tis

Dragul meu S.,

Mulţumesc că exişti. Mulţumesc că eşti alături de mine zi şi noapte, indiferent de oră, de vreme, de visele tale, de emisiuni, de muzica ta, de problemele tale şi gânduri. Mulţumesc mult că eşti aici. Mulţumesc că mă suporţi. Ştii, ţi-aş transmite un secret prin această scrisoare, dar dacă o vei citi vreodată, care va mai fi farmecul?

Îţi trimit o sărutare şi o prelungă îmbrăţişare! A propos. Vezi că vreau să te visez în noaptea aceasta. Să vii îmbrăcat cu cămaşa mea preferată. Cea magică, o alinţi tu. Să nu uiţi.

Cu dragoste,
N.