#1

de Arry

Observ cu indiferenţa unui copil care îşi priveşte mama cititnd, cum se chinuie, EL, să lovească cu barosul, să caute. Şi cum se miră precum un ornitolog, care tocmai a descoperit o nouă specie de păsări, când reuşeşte să găsească o fărâmă de sentiment, o fărâmă de apă, în ceea ce eu numesc „piatră seacă”.

Îi apreciez perseverenţa, dar vai, dragul de el, el nu ştie că ceea ce a găsit e un miraj, şi că eu sunt seacă – nu am apă, ci doar praf. Praf şi atât.

Reclame